Bogdan Bucur, despre miza REORGANIZĂRII Operei Române: ”Nu e un act de forță, ci un demers de prestigiu cultural și consolidare instituțională”

Inițiativa Executivului de a pune Opera Naţională Bucureşti şi Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” sub aceeași cupolă administrativă, printr-un proiect de hotărâre de Guvern, aflat în dezbatere publică, a stârnit rumoare în lumea culturală și muzicală românească.

• „Nu vom trăda misiunea Operei! Vom face, la fel ca până acum, cele mai bune spectacole de operă și balet din țară”, spun artiștii angajați ai instituției într-o petiție online lansată zilele trecute.
• „Obiectivele viitoarei instituții sunt departe de ceea ce reprezintă Opera așa cum o știm”, notează într-o altă petiție artiștii care au făcut grup separat de opinie.
• Temerile acestea nu sunt justificate, argumentează istoricul și profesorul universitar Bogdan Bucur, într-o amplă analiză a modului în care această comasare poate deveni, de fapt, o oportunitate pentru a aduce publicul tânăr mai aproape de cultura înaltă.

Subiectul comasării unor instituții din subordinea Ministerului Culturii nu este o noutate absolută, lansată recent în spațiul public. Autoritățile publice discută, de ani de zile cu profesioniștii din domeniu și cu societatea civilă cu privire la modul în care ar fi oportună reorganizarea și eficientizarea activității acestora. Acest demers este unul continuu și legitim, apreciază Bogdan Bucur.

„Datorită unui efort comun pe care l-am făcut și cu societatea civilă, și cu profesioniști din domeniu, am reușit în discuțiile cu colegii din Guvern ca, pe cultură, aceste reorganizări, reduceri de cheltuieli să nu afecteze activitatea culturală (…) Nu se desființează instituții de cultură, așa cum a existat o panică generală. Vom putea discuta doar despre niște reorganizări ale unor instituții care nu vizează partea de patrimoniu, identitate națională, pe instituții de cultură care sunt create prin legi date de către Parlamentul României, speciale sau prin acte de donații”, declara, în octombrie anul trecut, ministrul Culturii, Raluca Turcan.

Zece luni mai târziu, Ministerul Culturii punea în dezbatere publică un proiect de act normativ prin care se comasează Opera Naţională Bucureşti şi Centrul Naţional de Artă „Tinerimea Română” într-o instituție nouă numită „Opera Română” (denumirea originală, de la începutul fondării sale).

Aceasta „va avea ca obiect, activitate și scop crearea și reprezentarea tuturor formelor de manifestări artistice și muzicale specifice instituțiilor de spectacole, având ca nouă particularitate promovarea tinerilor și a creației românești”, se arată în nota de fundamentare a actului normativ.

„Misiunea sa de a produce spectacole de operă și balet nu va fi afectată, ci va fi potențată prin existența unei direcții intitulate „Tinerimea Română”, care va promova și pregăti tinerii”, arată inițiatorii proiectului.

Acest demers al comasării unor instituții de cultură, dar și a celor din educație sau cercetare, pentru a eficientiza activitatea și a reuni resurse disparate, este un model administrativ practicat în statele vest-occidentale, explică istoricul și profesorul universitar Bogdan Bucur, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul.

Istoricul și profesorul universitar a oferit perspectiva sa asupra modului în care întreg ecosistemul culturii înalte ar putea beneficia de comasarea resurselor logistice și administrative ale celor două instituții, în noua structură organizatorică a Operei Române. Aceasta în contextul în care cifrele unui sondaj realizat de Institutul pentru Cercetare şi Formare în Cultură la începutul acestui an arată că aproximativ 70% dintre tineri nu au mers niciodată la bibliotecă, în timp ce 60% nu au fost la un spectacol cultural.

Miza reorganizării e aceea de a educa publicul tânăr pentru cultura înaltă

Miza reorganizării, explică Bogdan Bucur, este aceea de a educa publicul tânăr pentru cultura înaltă, dar și de a-i facilita accesul la spectacolele uneia dintre cele mai prestigioase instituții culturale din România – Opera din București.

Este necesar să avem un public dacă nu educat, măcar acomodat cultural, care să aprecieze formele înalte de exprimare artitică, pentru că în felul acesta vom evolua cu toții, existând un public pentru așa ceva. În lipsa unui public înțelegător cu ceea ce reprezintă cultura clasică, ceea ce oferă artele frumoase în acest moment se va stinge și urâtul ne va invada, grotescul ne va înconjura și vom trăi într-o inexpresivitate care se va accentua”, spunea Bogdan Bucur în aprilie 2024 într-un interviu pentru Gândul Exclusiv.

Iar demersul Executivului din august 2024 are, potrivit notei de fundamentare a proiectului de act normativ, o miză similară.

„Instituția Opera Română va avea ca noi obiective specifice realizarea de producții artistice dedicate spațiului virtual, în vederea promovării către un număr cât mai mare de public a spectacolelor de operă și balet, a creației contemporane românești și a tinerilor creatori și interpreți, promovarea persoanelor cu dizabilități și a categoriilor sociale defavorizate în rândul activităților și meseriilor specifice artei spectacolelor, realizarea de acțiuni caritabile prin intermediul artei spectacolelor și crearea unor formații muzicale hibrid formate din copii, tineri și adulți, în vederea transmiterii valorilor tehnice și interpretative de la o generație la alta, în vederea unei formări profesionale practice în domeniul artei spectacolelor”, se arată în nota de fundamentare a proiectului de act normativ pus în dezbatere publică în august 2024.

Toate aceste observații, în contextul în care, în prezent, Bucureștiul – și implicit România – stă foarte bine la capitolul festivaluri de muzică cultă (simfonică sau de operă), au justificat o întrebare care a declanșat, la rândul său, o analiză a modului în care acest demers de unificare a celor două instituții culturale ar putea crește un public pentru cultura înaltă: „Putem crea un public educat muzical pentru aceste festivaluri?”

O decizie în acest sens la nivelul administrației publice centrale este atât necesară, cât și salutară, crede Bogdan Bucur.

Un proiect de reorganizare aflat în discuție de ani de zile

„Poporul român, prin delegarea de suveranitate pe care o exercită la fiecare patru ani, îndrituiește niște persoane care ajung să ne reprezinte în Parlament și Guvern să aibă o viziune asupra organizării aparatului de stat. Drept urmare, cu o anumită regularitate se petrec astfel de unificări, comasări, dizolvări, reorganizări instituționale și așa mai departe. Este un lucru cât se poate de firesc și a intrat deja în tradiția instituțională românească. Este nu doar un instrument la îndemâna Guvernului, ci și o obligație legală a Executivului de a exprima o viziune, inclusiv, evident, în domeniul cultural.

Nu e pentru prima dată când se întâmplă acest lucru. Nu e nici pentru ultima dată. Acum, este cazul Operei Române (care nu este pentru prima dată reorganizată). A existat un astfel de proiect și acum 10 ani. Opera Națională este, în opinia mea, a doua cea mai prestigioasă instituție culturală din această țară, după Ateneul Român. De fapt, ca să folosesc denumirea consacrată, după Filarmonica George Enescu”, argumentează istoricul.

În cazul de față nu este un act de forță, ci este un demers pur și simplu de prestigiu instituțional și cultural. Nu cred că poate fi deranjant sau supărător pentru nicio instituție din domeniul cultural care, desigur, să aibă afinitate artistică și instituțională cu atribuțiile Operei Naționale – așa cum este și cazul Centrului Naţional de Artă «Tinerimea Română». Așadar, nu cred că este ofensator pentru nimeni ca această instituție să devină o direcție de specialitate, o componentă dintr-o instituție atât de prestigioasă cum este Opera Națională. Nu-mi pot imagina – oricât m-aș strofoca – o persoană din zona culturală și muzicală care să fie deranjată că devine prin unificare instituțională salariat al Operei din București. În concluzie, nu există, din punctul meu de vedere, niciun motiv de natură politică sau instituțională, cu atât mai puțin de natură artistică, pentru a fi deranjat de un astfel de proiect de hotărâre de Guvern”, a mai spus Bogdan Bucur.

„Este o fuziune care ar avea ca scop creșterea muzicienilor tineri”

Din nota de fundamentare a actului normativ rezultă că, printre altele, unul dintre obiective ar fi acela de a crește expunerea artiștilor de la Tinerimea Română la publicul de cultură înaltă, prin punerea la dispoziția lor a unor scene ale Operei Române pentru activitățile pe care le desfășoară. Este vorba despre Orchestra Română de Tineret, Orchestra Sinfonietta, care vor avea „spațiu de expunere, de valorizare și reprezentare”.

Bogdan Bucur apreciază că aceste premise organizatorice ajută noua generație de muzicieni în drumul lor către performanță și consacrare.

„Este o fuziune care ar avea ca scop creșterea muzicienilor tineri și poate motivarea lor pentru a ajunge la performanța de a susține spectacole în spațiul Operei Naționale București. Și acesta este un lucru excepțional de bun. În opinia mea, noi avem o tradiție administrativă, inclusiv în domeniul cultural, ca instituțiile să fie extrem de orgolioase unele cu altele. Vine și din felul nostru de a fi, nu tocmai cooperant, de a nu ne acorda sprijin interinstituțional.

Cu atât mai mult vedem, inclusiv în zona politică, un trend de a nu colabora loial din punct de vedere instituțional. De aceea ajungem mereu la arbitrajul Curții Constituționale (pentru că nu colaborăm loial atunci când conducem instituții publice). Din păcate, știm că așa stau lucrurile. De aceea, cum nu avem un exercițiu de loială colaborare instituțională în niciunul dintre domeniile – inclusiv din zona culturală – de care se ocupă statul, în general, căci conducătorii acestora sunt orgolioși, nu vor să coopereze, cea mai eficientă măsură de întărire a capacității de a funcționa optim, este, după mintea mea, o fuziune.

Drept urmare, consider că este foarte bine ca Tinerimea Română (sau orice altă instituție similară – ca obiect de activitate – subordonată Ministerului Culturii) să intre sub această prestigioasă umbrelă instituțională, cum este cea a Operei Române și să funcționeze acolo ca departament subordonat, punând astfel laolaltă niște resurse care, știm bine, nu sunt atât de mari pe cât ni le-am dori noi. Și cred că este mult mai bine în acest fel decât să avem zeci de instituții mărunte si irelevante.

La fel ar trebui să stea lucrurile și în zona de cercetare științifică sau în zona universitară. O comasare a universităților, mai ales în marile centre urbane, şi a centrelor de cercetare științifică ar putea pune laolaltă resurse prețioase, spre a fi gestionate mai eficient de către cei mai competenți.

Din păcate, orgolii mărunte și interese meschine împiedică, adesea, această benefică centrificare instituțională, de care România are atât de multă nevoie în zona culturală, universitară și de cercetare științifică. La fel de rău stau lucrurile în administrația publică locală, acolo unde majoritatea comunelor nu sunt sustenabile economic și ar trebui comasate”, explică Bogdan Bucur.

„Nu reușim să umplem Sala Palatului la capacitatea ei maximă când avem pe scenă cele mai prestigioase orchestre din lume”

De asemenea, există potențialul de a atrage o nouă categorie de public la Operă, de a cultiva o nouă categorie de public.

„Desigur, avantajele sunt multiple. Sunt avantaje pentru artiștii din interiorul acestor instituții care funcționează cu un public mai mare și avantaje pentru public.

Știți bine că noi am mai discutat, sau eu am mai scris într-unul dintre articolele sau interviurile pe care le-am acordat pentru Gândul, în legătură cu faptul că România are un prestigios Festival Enescu, organizat o dată la doi ani și eu am rămas surprins de fiecare dată să constat că noi nu reușim să umplem Sala Palatului la capacitatea ei maximă – de peste 4000 de locuri – atunci când avem pe scenă cele mai prestigioase orchestre din lume. Aceasta este o realitate. Sala Palatului se umple doar la o capacitate de 50-60%. Iar lucrul acesta se întâmplă pentru că noi nu cultivăm, noi nu educăm un public pentru cultura înaltă, care să vină din urmă. Sunt doar oameni care au accidental această pasiune pentru muzica clasică sau de operă.

Așadar, problema educării unui public pentru cultura înaltă și drept urmare pentru muzica de operă, pentru spectacolul de balet și pentru muzica simfonică este o obligație stringentă, apăsătoare, flagrantă, gravă, dramatică – pentru care trebuie să găsim o soluție. Și cele mai potrivite instituții care ar putea face această educație sunt tocmai cele care au nevoie de un astfel de public. Și fac referire aici la Studioul Experimental în Artele Spectacolului Muzical «Ludovic Spiess» din cadrul Operei Naționale, care are ca obiectiv «organizarea şi desfăşurarea de programe educaţionale, de perfecţionare şi formare continuă a artiştilor şi a personalului specializat, de creaţie şi cercetare în domeniile muzical, operă şi balet, precum şi prezentări ale creaţiilor experimentale».

Similar cu obiectivele statuate pentru Tinerimea Română. Așadar, un cadru instituțional în care tinerii artiști să se afirme și deci să atragă după sine o pleiadă nouă de public. Lucrul acesta mi se pare absolut important și asta mi se pare că ar putea fi o miză esențială a acestui proces de unificare prin noua structură, noul departament care să se adreseze unui public nou pe care să-l atragem către instituția umbrelă numită Opera Română. Avem o fundamentală nevoie de public nou pentru cultura înaltă, pentru că altfel România va rămâne la nivelul pop culture – diferite tipuri de manele și de muzică de divertisment”, explică Bogdan Bucur.

”Este absurd să ne imaginăm vreodată că vor avea loc spectacole folclorice pe scena Operei Naționale”

În acest context, reacțiile exprimate în spațiul public reflectă, probabil, și temerile care vin din fiecare instituție în parte cu privire la modul în care îi va afecta pe artiști această comasare. S-a vehiculat inclusiv zvonul că pe scena Operei Naționale vor avea loc spectacole folclorice. Întrebat de unde crede că vin cele mai puternice temeri – din interiorul Operei Române sau din Tinerimea Română -, Bogdan Bucur spune că este normal ca o astfel de schimbare să genereze emoții în rândul angajaților.

„Este absurd să ne imaginăm vreodată că vor avea loc spectacole folclorice pe scena Operei Naționale. Este perfect absurd lucrul acesta. Înțeleg de unde vine acest mic băț trecut prin gard, care face cățelul să latre și, așadar, să rezulte genul acesta de umor care să stârnească confuzie în legătură cu proiectul de reorganizare. Evident că preluarea unei structuri instituționale precum Tinerimea Română se face cu preluarea activităților și e normal ca noua hotărâre de Guvern, de construcție a noii entități care se va chema Opera Română, să prevadă și preluarea atribuțiilor lor.

Asta nu înseamnă că pe scena Operei Naționale se vor întâmpla spectacole folclorice. O să vă dau două exemple pentru ca cei care citesc acest interviu să înțeleagă absurdul situației. Este ca și cum am spune că Ministerul Afacerilor Interne dirijează traficul în București, pe Valea Prahovei sau pe litoral, folosind angajații Ansamblului Artistic Ciocârlia. Care desigur că face parte din Ministerul Afacerilor Interne, dar are activitățile lui separate. Prin urmare, călușarii de la Ciocârlia nu ies să dirijeze traficul, nici să intervină atunci când avem probleme care țin de competența trupelor speciale, nici nu-i trimitem să neutralizeze vreun criminal în serie.

Riscul ca la Opera Română să vedem spectacole folclorice este similar cu riscul ca angajații Ansamblului Artistic Doina al Armatei să fie mobilizați pentru a conduce tancuri și baterii antiaeriene împotriva dronelor rusești care se întâmplă să cadă inclusiv pe teritoriul național, după cum știm cu toții. Deci îngrijorarea asta este absurdă.

Apoi, la a doua întrebare voi spune foarte simplu: orice proiect de reorganizare și de unificare instituțională stârnește emoții în rândul angajaților. Stârnește emoție mai ales în sânul instituției care este asimilată, pentru că, într-o anumită măsură, cei care o coordonează își vor pierde funcțiile de conducere. Și atunci, sigur că oamenii, dincolo de viziunea Ministerului Culturii, au și interese personale – salarii, funcții ș.a.m.d. – cu care noua organigramă poate interfera.

Eu n-am înțeles, din proiectul de hotărâre de Guvern, că vor fi făcute destituiri, dar am înțeles că, într-adevăr, se reduce numărul de posturi de conducere. E normal ca, prin unificarea a două entități care au personalitate juridică, să nu fie doi directori la Direcția Juridică, doi directori la Direcția Economică, doi manageri generali și așa mai departe. Deci o anumită emoție în sensul ăsta este normal să existe și o pot înțelege, e umană”, susține istoricul.

În opinia sa, acest tip de comasare nu face decât să pună împreună mai multe resurse, dacă nu chiar să ridice un pic standardele și nivelul cultural al instituțiilor care sunt preluate sau înglobate.

Ceea ce este un lucru pozitiv. Ar fi foarte bine, de pildă, ca toate centrele culturale din București sau din Ilfov să fie preluate sub o umbrelă prestigioasă, să fie coordonate mai bine, și, în acest fel, s-ar economisi sau cheltui mai bine banii publici, pe manifestări culturale cu valoare adăugată mai mare. Iar Opera Română trebuie să aibă un buget tot mai mare, mai consistent, astfel încât prestațiile artistice să fie mai calitative, să ne permitem să invităm artiști din alte țări, să invităm dirijori din alte țări și deci să ne consolidăm poziția într-un circuit european cultural. Lucrul acesta se poate face doar având mai multe resurse și e bine ca aceste resurse și financiare, dar și artistice să fie puse la laolaltă sub o umbelă prestigioasă”, a adăugat Bogdan Bucur.

Istoricul susține că „nu vede aspecte negative într-un proces de unificare administrativă, oricare ar fi identitatea entitățile comasate, într-o țară care are o cultură administrativă atât de individualistă precum România”.

CITEȘTE ȘI:

Petiție online „SALVAȚI Opera Națională Română București”! Se cere păstrarea directorului Daniel Jinga

EXCLUSIV VIDEO | Dirijorul Daniel Jinga: „Datorită muncii mamei mele în străinătate, am putut studia”

INTERVIU EXCLUSIV | Dirijorul Cristian Mandeal: ”Am vrut să arăt că am ajuns să fim comparabili cu oricare altă orchestră din lume, să demonstrez că știm să cântăm la fel de bine Brahms sau Beethoven” – VIDEO